Infinite Forest – Immersive Installation

I. POVESTEA

Totul a început cu o hală industrială veche - un spațiu mare, gol, rece, cu pardoseală de beton și pereți înalți. Un spațiu în care nu exista nimic – și tocmai de aceea putea deveni orice.

Nu ne-am propus să decorăm un spațiu, ne-am propus să construim o lume in care ne pierdeam atunci cand eram copii, cand alergam pe munti, prin paduri, cu talpile afundandu-se in muschiul padurii, cu mirosul de "verde" care ne inconjura..ne-am dorit sa cream magie.

Am început prin a șterge limitele halei. Am acoperit pereții cu oglinzi de la podea până la tavan, astfel încât spațiul să nu mai aibă margini. Dintr-o dată, pădurea nu mai încăpea într-o cameră – se multiplica la infinit, în toate direcțiile. Nu mai știai unde se termină spațiul real și unde începe reflexia.

Apoi am construit pământul. La propriu. Am adus pământ și turbă și am modelat manual dealuri, denivelări, zone înalte și zone joase, astfel încât podeaua halei să dispară complet și să fie înlocuită de un relief real, organic. Peste acest relief am așezat mușchi de pădure, mulci, pietriș, ferigi și plante pe care le-am ingrijit in fiecare zi, pe parcursul expozitiei. 

În mijlocul pădurii am construit un râu, cu pietre și diferențe de nivel, cu sistem de recirculare a apei, astfel încât apa să curgă continuu. Se auzea încet, ca într-o pădure adevărată, și dintr-o dată spațiul prindea viata. 

Magia incepea sa se simta..si totusi era doar inceputul.

Pe fiecare trunchi de copac a fost instalat un senzor. iar când cineva atingea acel senzor, pădurea se trezea. 

Mai întâi apărea o lumină undeva jos, aproape de pământ. Apoi lumina începea să se miște printre mușchi și pietre, să urmeze cărarea, să curgă de-a lungul râului, ca și cum pe sub pământ ar fi început să circule o energie. În câteva secunde, toată pădurea se transforma. Lumina urca pe trunchiuri, dispărea, apărea în altă parte, râul începea să strălucească, iar oglinzile multiplicau totul la infinit.

Aceeași pădure, același spațiu – dar complet diferit.

Pentru câteva minute, pădurea nu mai era doar un loc. Era un organism care reacționa la tine. Si auzeai, ca si in copilarie, inima padurii.

--

Diana

Botanical Storyteller