Instalație imersivă la Palatul Mogoșoaia: când pictura și natura spun aceeași poveste

La Palatul Mogoșoaia, arta contemporană a fost reinterpretată printr-o instalație de mari dimensiuni care a adus împreună pictura și materialele naturale, într-un concept expozițional unic. 

Atunci cand l-am cunoscut pe Florin Petrachi, m-am indragostit iremediabil de lucrarile lui, apoi a mai fost doar un pas pana la a crea unul dintre cele mai frumoase proiecte puse vreodata "in scena" la Palatul Mogosoaia. Nici nu a fost nevoie sa discutam indelung, sa "desenam" proiectul sau sa organizam cu cateva luni inainte. Totul a decurs natural, fara efort iar rezultatul...impresionat!

Conceptul: de la materie brută la expresie artistică

Instalația pornește de la ideea de origine și transformare, urmărind un traseu simbolic de la starea primordială a materiei până la expresia complexă a culorii și formei.

Pentru realizarea acestui concept am folosit peste 2 tone de pământ, integrate direct în spațiul muzeului. Acesta a devenit baza unui parcurs construit din cărări organice, care ghidează vizitatorul prin diferite etape vizuale și senzoriale.

Experiență imersivă și interacțiune directă

Spre deosebire de formatul clasic al unei expoziții, instalația a fost gândită ca un spațiu de traversat, nu doar de privit.

Vizitatorii sunt invitați să pășească în lumea lui Florin Petrachi, să experimenteze și să observe evoluția vizuală a spațiului:

• de la tonuri neutre și materii brute

• către compoziții vegetale

• și, în final, către zone dominate de culoare și lumină

Această tranziție creează un dialog direct între natură și pictură, între material și expresie artistică.

Dialogul cu lucrările artistice

Lucrările lui Florin Petrachi au fost integrate în mod organic în instalație, devenind parte din traseu și din experiența vizuală generală.

Pe măsură ce vizitatorul avansează, pictura capătă o prezență tot mai puternică, marcând tranziția către un spațiu final definit de culoare, energie și echilibru vizual.

Ce a rămas după?

Pentru mine, proiectul acesta a fost despre a găsi un echilibru între control și ceva ce nu poate fi controlat complet.

Am pornit cu un concept clar, dar materialele – pământul, plantele, traseul – au venit cu propriul lor ritm. Și, într-un fel, a trebuit să lucrăm împreună, nu să le forțăm într-o formă prestabilită.

Cred că asta s-a simțit și în experiența finală. Nu era un spațiu “perfect”, ci unul care se construia pe măsură ce îl parcurgeai.

Diana
Floral Storyteller